Căutare versuri

Mircea Vintilă

Mondo Cane

Am pierdut un caine rosu, concurent la maraton,
Niciun caine nu e rosu daca n-are si melon.
 
Poate a fost un caine verde, cu stapanul anonim.
Ce sa fac-un caine verde daca nu-l chema Senin?
 
Dar era un caine albastru, angajat intr-un hotel
Lasa cainele albastru, c-a fugit cu Charles Martel.
 
Nu e niciun caine ocru,niciun caine violet
Niciun caine mare socru,niciun caine Capulet.
 
Numai cainele cel negru,imbracat intr-o livrea,
Sta si-mi face semn cu ochiul, dintr-o ceasca de cafea.
 
Dar era un caine albastru, angajat intr-un hotel
Lasa cainele albastru, c-a fugit cu Charles Martel.
 
Numai câinele cel negru, îmbrăcat într-o livrea
Stă şi-mi face semn cu ochiul dintr-o ceaşcă de cafea.
 
Numai câinele cel negru, îmbrăcat într-o livrea
Stă şi-mi face semn cu ochiul dintr-o ceaşcă de cafea.
 

Musette

Daca vrei cumva sa stii
De e noapte sau e zi
Mergi si intreab-o pe Musette
 
Ea le stie pe de rost
Toate noptile de post
Haide intreab-o pe Musette
 
Odata
O fata
Mi-a trecut prin vis
Si mi-a descris Micul Paris
Pe data
Roscata
Zambind intr-adins
Focul din privire
 
Da mi-a aprins si mi-a stins
Lunga asteptare ce-o aveam
De mult, de mult asteptam ..
Si m-a inchis in visul ei
Cu fatete fine de cristal
In vis m-a inchis
 
Anotimpuri s-au topit
Ani de zile desfrunzit
Dar Musette a disparut
Intr-o zi cu soare mat
Si cu cerul descuiat
Cand Musette a disparut
 
Albastra
O fata
Mi-a trecut prin vis
Si mi-a ascuns Micul Paris
Si iata
Cum parca
Zambind intr-adins
Zbor de pasari albe
 
Dar, ca un vis
Ea s-a stins
Si nicicand eu tihna n-oi avea
Vreodata nu voi avea
Si, acum ma ning amintiri
Dinspre ochii limpezi ce-i avea
S-a stins ca un vis
 
Au trecut gramezi de ani
Peste aceiasi blanzi castani
Si mereu o am in gand
Chipul ei e in cafea
Mana ei in mana mea
Si mereu o am in gand
 
Mi-a aprins si mi-a stins
Lunga asteptare ce-o aveam
De mult , de mult asteptam
 
Si m-a inchis in visul ei
Cu fatete fine de cristal
In vis m-a inchis
Ea mi-a aprins si mi-a stins
Lunga asteptare ce-o aveam
De mult, de mult asteptam
Si m-a inchis in visul ei
Cu fatete fine de cristal
 
In vis m-a inchis ..
 

Draga Miruna

Dragă Miruna, îți spun printre șoapte:
Îmi place cămașa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau să-ți dau de știre
Să mi-o lași ca amintire,
Să mi-o lași ca amintire.
 
Nespus de frumos dormeai o noapte blândă,
Zâmbeai prin somn, iar eu stăteam la pândă
Să nu te trezesc să tulbur visele tale,
Dar vreau să-ți iau și costumul de baie,
Să te-admir cu și fără costumul de baie.
 
În Grădina Botanică,
Într-o duminică
Ea se plimbă.
 
Ne-am fotografiat
Cu un vechi aparat
Automat.
 
Un celebru și bun coleg de facultate
Spunea c-aveai blugii rupți la spate,
Veneai spre casă când afară plouă
Cu troleibuzul optzeci și nouă,
Blondă și trista cum ne-ai plăcut nouă.
 
Cu pălăria de paie cu panglică mov,
Ieșeai din clădirea de pe strada Snagov,
Ușor te-ndreptai spre Calea Moșilor să-ți iei
Bluză pepit de la Bucur Obor,
Bluză pepit de la Bucur Obor.
 
Venind din practică,
Poșetă galbenă
Ea își luă.
 
În magazine a intrat,
Fustă și-a cumpărat
Maxi-nflorat.
 
Draga Miruna, ce rost are să-ți cumperi toate lucrurile acestea?
Cheltuiești o sumă prea mare de bani.
De fapt, știi foarte bine ce-ți
Spuneam în seara aceea, printre șoapte:
 
'Îmi place cămașa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau să-ți dau de știre
Să mi-o lași ca amintire,
Să mi-o lași ca amintire.'
 
Acum mă privești dintr-o poză cu zimți,
Atunci aveai nervi, dar și buze fierbinți,
Și te-auzeam cum strigai printre șoapte:
'Unde-i cămașa mea de noapte?
Unde-i cămașa mea de noapte?'
 
La mine-i cămașa ta de noapte!
La mine-i cămașa ta de noapte...
Plâng pe cămașa ta de noapte,
Plâng pe cămașa ta de noapte,
Plâng pe cămașa ta de noapte...
 

Mielul

Un' te duci tu, mielule?
Un' te duci tu, mielule?
La pasune, domnule.
La pasune, domnule.
Ce sa faci tu, mielule?
Ce sa faci tu, mielule?
Sa pasc iarba, domnule.
Sa pasc iarba, domnule.
Cin' te mana, mielule?
Cin' te mana, mielule?
Ciobanasul, domnule.
Ciobanasul, domnule.
Ce asculti tu, mielule?
Ce asculti tu, mielule?
Ce se-aude, mielule?
Ce se-aude, mielule?
Fluierasul domnule.
Fluierasul domnule.
Ce auzi tu, mielule?
Ce auzi tu, mielule?
Coasa-n iarba, domnule.
Coasa-n iarba, domnule.
Plangi de frica, mielule?
Plangi de frica, mielule?
Nu plang, nu plang, domnule
Nu plang, nu plang, domnule
Eu n-am lacrimi, domnule
Am cornite, domnule.
Am cornite, domnule.
Nu plangi, Nu plangi, mielule?
Nu plangi, Nu plangi, mielule?
Nu plang, Nu plang, domnule
Nu plang, Nu plang, domnule
Plang ciobanii, domnule
Latra cainii, domnule.
Cin' te taie, mielule?
Cin' te taie, mielule?
Macelarul, domnule.
Macelarul, domnule.
Cin' te manca, mielule?
Cin' te manca, mielule?
Dumneavoastra, domnule
Dumneavoastra, domnule
Cine moare, mielule?
Cine moare, mielule?
Si noi mieii, domnule
Si voi domnii, domnule
Noi cu totii, domnule.
Noi cu totii, domnule.
Ce ramane, mielule?
Ce ramane, mielule?
Acest cantec, domnule.
Acest cantec, domnule.
 

Frunza verde de albastru

Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora,
am zis os de un schelet,
am zis hot de om întreg,
si privire-am zis de ochi
si ca-i boala ce-i deochi.
 
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
ca am zis doar un cuvânt
despre întregul pamânt,
si de bine-am zis de morti
si de sase-am zis la sorti,
si am zis unu de doi
si zapada de noroi,
si am vrut sa fac cu gura
focul ce-l facea arsura
ca n-am fost trezit, ca dorm
pe un cal cu sa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân' la sapte -
de la sapte pân' la zece
mi-a cazut o viata rece,
de la frunza pân' la umbra
mi-a cazut o viata dubla
ca pamântul si cu luna,
noaptea când stau împreuna.
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
pe care ma tin calare
cu capul la cingatoare,
cu calcâiul la spinare
si cu ochiul în potcoave,
si cu inima-n silabe
de ma duc mari, ma duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza alba
de la floarea de zapada...
 
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
potcovit pe luna plina
cu miros de la sulcina,
 
înhamat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
si tinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
ca mi-a fost crescut pe umar
de din doi în doi un numar,
tot din trei în trei o iarba
si din patru-n patru-o salba,
si din cinci în cinci un pom,
si din sase-n sase-un om.
 
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
vad în fata mov si verde,
coloarea care ma perde,
corcov vad cu veselie,
coloarea ce nu se stie,
mai aud si-un sunet sus
care nu a fost adus
 
în timpan de oameni vii,
în a fi si a nu fi,
când îmi cade umbra lunga
pe sub ochii grei cu punga.
Si-am zis aripa de pene
ca sa zbor cu ea prin vreme,
si-am zis mar ca sa zic sâmburi,
si-am zis pom ca sa zic scânduri,
si-am zis nord ca sa zic suduri
si dulceata ca sa sudui,
si-am zis inima la piatra
si cântec la tot ce latra,
si potcoava
la octava,
si uscata la jilava,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieras de os,
din osul de la picior
care-mi cânta cu fior,
si din osul de la mâna
fluierând o saptamâna,
din osul de la arcada
recea lumii acolada
peste doua oase mari
unde stau ochii polari.
Si-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncalecare pe-o sa,
pe o sa de cal maiastru,
foaie verde de albastru.
 

Colind ceresc

Cerul mi-a deschis oborul,
Leru-i Doamne, ler,1
Au pornit cu plugușorul
Îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
Și de giuvaer,
Toți luceferii colindă,
Leru-i Doamne, ler,

Vântul suflă cu lumină,
Leru-i Doamne, ler,
În buhai de lună plină,
Legănat în ger.

Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier,
Sub ferești colinde-ndrugă,
Leru-i Doamne, ler,

N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca să le-mpartă,
Leru-i Doamne, ler,

Și-ngustat de roade grele,
Leru-i Doamne, ler,
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer.

Numai tu aștepți în tindă,
Leru-i Doamne, ler,
Suflete fără colinda
Și fără prier.

Niciun cântec alb nu vine,
Fâlfâind mister,
Cu o stea și pentru tine,
Leru-i Doamne, ler,

  • 1. something like 'Hallelujah, God, Hallelujah'

Pasărea cu zborul rece

Oare pentru cine trece
Pasărea cu zborul rece ?
Pentru cine iară zboară
Pasărea cu trup de seară ?

Poate plânsul meu înalt
E o pasăre de-asfalt,
Poate trupul meu pios
E un urlet norocos.

Cine cade de prin ceruri
Învelit în șapte geruri ?
Cine mă culege, cine ?...
Când himere dorm în mine.

Și-n grădini primordiale,
Se-aud mere triviale,
Cine-i ochiul ars de lună ?
Mânzu-n care iarba sună...

Pentru cine plâng firmane
Vestind rănile orfane ?
Trece, pentru cine trece
Pasărea cu zborul rece ?